O MICA PARTE A GRECIEI

CELE MAI FRUMOASE ORASE ALE GRECIEI

PARALIA KATERINI

În apele albastre ale Mǎrii Mediterane care îmbrǎţişeazǎ Pieria şi tarmurile Olimpului va aşteapta Paralia, cel mai cosmopolit şi luminos colţ din Pieria. În Paralia veţi afla tot ce doriţi: odihnǎ, distracţie, tensiune şi linişte în acelaşi timp, o şedere confortabilǎ şi plǎcutǎ, emoţii puternice care vǎ vor însoţi mulţi ani.

Numai vizitând aceastǎ staţiune veţi întelege de ce au ales-o ca reşedinţa zeii Olimpului.

Plajele pitoreşti şi colţurile foarte frumoase creazǎ o senzaţie deosebitǎ fiecǎrui vizitator, senzaţia cǎ în aceastǎ regiune seninǎtatea peisajului şi forţa naturii sculpteazǎ imagini de neasemuit ce vǎ învǎluie ca într-un basm. Magazinele comerciale cu ofertele avantajoase pe care le prezintǎ, viaţa nocturnǎ şi ispitele celor mai bune localuri din Paralia, mâncǎrurile tradiţionale elene, gustǎrile pescǎreşti care sunt oferite în mare varietate, vǎ vor îmbǎta de plǎcere.

ATENA

Atena, împarţitǎ între cultura strǎveche şi zonele de plajǎ, este unul dintre marile oraşe ale Europei, care oferǎ o vacanţǎ unicǎ: muzee, galerii de arta, monumente istorice, iar dacǎ vrei o schimbare de peisaj, staţiunile litoralului te aşteaptǎ strǎlucitoare şi pline de viaţǎ. Poţi vizita Atena doar pentru Acropole, Parthenon şi Muzeul Naţional, unde vei gǎsi unele dintre cele mai frumoase urme ale Greciei antice şi vei simţi şarmul sacru al monumentelor şi al artei. Dacǎ urci pe Acropole şi priveşti Atena vei descoperi de fiecare datǎ un alt oraş, plin de contraste şi surprize: antic, bizantin, neoclasic, modern, vesel. Veselia oraşului se poate vedea peste tot: în teatrele antice, în expozitiile moderne, la competiţiile sportive, lângǎ coloanele unui vechi templu, la un concert sau chiar lângǎ un pahar de Raki într-o tavernǎ. Sau, tot aici, te poţi bucura de viaţa de noapte pe care acest oraş ţi-o oferǎ cu generozitate prin restaurantele sale, barurile şi cluburile de noapte. Atena beneficiazǎ de o localizare excelentǎ, oferindu-i vizitatorului posibilitatea sǎ cunoascǎ teatrul antic Epidavros, Delphi si Mycenae - casa regelui Agamemnon. De asemenea, poţi face croaziere pânǎ la insulele din apropiere: Aegina, Poros si Hydra. Evenimente artistice, festivaluri, competiţii sportive, aniversǎri şi multe alte momente distractive îşi aleg gazda aici, în oraşul Jocurilor Olimpice.

ATRACŢII TURISTICE ŞI EVENIMENTE DIN ATENA
ACROPOLELE DIN ATENA
Dealul Acropolelor, aşa numitul Stanca Sacra a Atenei, este cel mai important site al Atenei.în timpul Perioadei de Aur a lui Perikle, aici s-au construit unele dintre cele mai reprezentative capodopere arhitecturale ale epocii. Rǎmǎşiţele primelor aşezǎri de pe Acropole dateazǎ din perioada Neolitica. De-a lungul secolelor pitra dealului a fost în continu folositǎ fie pentru locurile de cult fie pentru casele de locuit. În timpul perioadei clasice(450-330BC) trei importante temple au fost construite pe ruinele celor vechi: Panteonul, Erechtheion, şi Templul lui Nike, dedicate lui Athena Parthenos, Athena Polias, şi respectiv Athena-Apteros Nike.

MUZEUL ACROPOLELOR
Este unul dintre cele mai importante muzee din lume. El gǎzduieşte temporal capodoperele civilizaţiei greceşti antice, dedicate celor mai importante sanctuare atheniene.la ora actualǎ au început pregǎtirile pentru construirea unui nou muzeu. Multe piese unice de artǎ ce ornamentau Acroplolele au fost furate şi trasferate în strǎinǎtate. Cel mai mare jaf de acest gen a avut loc in sec 19 de cǎtre Lord Elgin.

TEMPLUL OLIMP
Conform tradiţiei, întemeierea sanctuarului merge înapoi în tipurile mitice ale lui Deucalion. Locul a fost locuit din timpuri preistorice şi cultul zeului Zeus, este atestat înacǎ de la început. În 515 BC Peisistratos cel tânǎr , începe contrucţia monumentalului templu care însǎ nu este finalizatǎ datoritǎ sfârşitului tiraniei în Athena. Mai târziu templul este finalizat de cǎtre împǎratul roman Adrian în 124/125 AD. În interiorul templului se gǎsea o colosalǎ statue ( din aur şi fildeş) a lui Zeus.

CRETA

Tǎrâm al eternitaţii, mereu deschisǎ cǎtre Europa şi Africa.

Insula CRETA, cu plajele şi stâncile sale sǎlbatice, este probabil cea mai frumoasǎ Insulǎ a Greciei şi cea de-a cincea ca mǎrime din Europa, ea separând Marea Egee de Marea Libiei. Plajele cu nisip fin, scǎldate de ape de culoarea turcoazului, forma alungita, diferitǎ de restul Greciei (un lanţ de munţi înalţi care o împart în mai multe provincii), civilizaţia minoicǎ şi vestigiile care stau mǎrturie lungii ei istorii fac din aceastǎ insula cea mai cǎutatǎ destinaţie din Grecia. Este un paradis turistic dotat cu hoteluri de primǎ clasǎ, sate de vacanţǎ şi bungalow-uri amplasate pe malul mǎrii sau în apropierea acestuia.

Transport:Majoritatea locurilor de pe insulǎ sunt accesibile cu transportul local, dar este recomandat sǎ se închirieze o masinǎ, cu care se poate explora în voie insula.

Cumpǎrǎturi: Magazinele sunt în general deschise dimineaţa şi dupǎ-amiaza pânǎ seara târziu. Bǎncile şi oficiile poştale au program mai scurt. În majoritatea staţiunilor, magazinele sunt deschise şi la sfarşit de sǎptǎmânǎ.

Mâncǎruri şi bǎuturi: Între bucatele tradiţionale se numarǎ aperitivele, mezedes, compuse din melitzanosalata – vinete tocate cu ulei, lǎmâie şi usturoi, taramosalata – pastǎ de icre şi dolmadakia – frunze de vitǎ umplute cu carne sau orez). Felul principal este musaca, ghiveci, carne prajitǎ sau peşte, inclusiv frigǎruile de miel sau porc – souvlaki. Peştele şi scoicile sunt excelente; horiatiki – salata greceascǎ servitǎ cu felul principal constǎ în felii de roşii şi castraveţi, mǎsline şi fetta. Desertul este de obicei format din baclava si cataif. Specialitaţile cretane sunt brânza graviera (galbenǎ) şi mizithra – brânza albǎ, cremoasǎ, servitǎ deseori în loc de fetta în salata greceascǎ. Cele mai bune vinuri sunt cele de casǎ şi se gǎsesc în tavernele locale. Raki este apa de foc localǎ, cu aromǎ de anason, cunoscut şi sub denumirea de tsikoudo, servit fie simplu, fie cu apǎ şi gheatǎ.

Bacşiş:Bacşişul este inclus în majoritatea facturilor de la restaurante şi hoteluri, dar se obişnuieşte sǎ se mai lase cca. 10% din totalul consumaţiei. Personalul hotelurilor şi taximetriştii primesc de obicei bacşis.

ATRACŢII TURISTICE ŞI EVENIMENTE DIN CRETA
Castelul Franco
Aproximativ 11 km est de Chora Sfakion, se gǎseşte amplasamentul vechiului castel Franco, construit de Veneţieni în 1371 ca apǎrare împotriva piraţilor, turcilor şi rebelilor Cretani.

Knossos
Knossos este locul cel mai important şi cel mai cunoscut al civilizaţiei Minoniene. Conform tradiţiei a fost locul legendarului rege Minos. Palatul este legat de senzaţionale legende ca ceea a Labirintului şi a Minotaurului, şi cea a lui Daidalos şi Icar.

Phaistos
Phaistos a fost unul dintre cele mai importante centre ale civilizaţiei Minoan, şi cel mai bogat şi puternic oraş din sudul Cretei. Dupǎ distrugera palatului în sec.15 BC oraşul a continuat sǎ fie locuit iar mai târziu a fost construit templul lui Rheain partea de sud a palatului vechi.

RHODOS

Cea mai mare insulǎ din Arhipelagul Dodecaneselor, Rhodos sau Rodos a devenit un centru regional important, mulţumitǎ poziţiei sale, climatului şi atracţiilor naturale. Este cunoscutǎ ca Insula Soarelui. Pindar o menţioneazǎ într-una din odele sale ca fiind nǎscutǎ din unirea zeului Helios cu nimfa Rhoda. Insula este acoperitǎ de un sol fertil, cu vegetaţie bogatǎ; cel mai înalt punct de pe insulǎ este vârful Atavyros (1,215 m) situat în sud-vest. Capitala, denumitǎ tot Rhodos, este situatǎ în nordul insulei şi este compusǎ practic din trei oraşe: modern, antic şi medieval.
Oraşul modern are un caracter cosmopolit, cu majoritatea clǎdirilor ridicate în secolul 20.
Oraşul antic, fondat în anul 408 I.C. se mândreşte cu ruinele templelor lui Zeus, Atena şi Apollo, cu Stadionul, Gymnasiumul şi Teatrul.
Oraşul medieval este înconjurat de zidurile ridicate de Cavalerii Cruciaţi. Este împǎrţit în douǎ pǎrţi inegale: micul Collachio şi marele Burgo sau Hora. Insula abundǎ în locuri încântǎtoare si interesante, ce meritǎ vizitate, cum ar fi Valea Fluturilor, satul Triada, lângǎ anticul Lalyssos (lalissos) pe vârful Filerimos, unde în secolul 15 a fost ridicatǎ mǎnǎstirea cu acelaşi nume, ruinele templelor lui Atena şi Zeus, Kameiros (Kamiros) şi ruinele oraşului Dorian, Kalithea cu bǎile termale, Koskinou, Afandou, Faliraki şi Rodini. Dincolo de toate insǎ, nu trebuie ratat Lindos. Contrastul între casele de un alb strǎlucitor, ridicate pe cele douǎ plaje terasate şi oraşul vechi, formeazǎ una din cele mai uimitoare imagini din Grecia.
În sfârşit, întreaga insulǎ este înconjuratǎ de plaje splendide, echipate pentru relaxare şi sport. Rhodos este legatǎ prin linii aeriene de Atena, Heraklion, Salonic, Karpathos, Kassos, Kos, Megisti, Mykonos şi Santorini. Ferry-boatul leagǎ Rhodos de Pireu, de celelalte Dodecanese, de Cyclade, de Creta, şi de insulele Egeene estice.

ATRACŢII TURISTICE ŞI EVENIMENTE DIN RHODOS :
Colina lui Monte Smith
Colina lui Monte Smith este locul Acropolelor anticului oraş Rhodos. Parcul arheologic se desfǎşoarǎ verde şi frumos conţinând teatrul Elenistic contruit în sec.III BC unde aveau loc evenimente atletice. Ele erau parte a unui festival ţinut în cinstea zeului Ilios.

Palatul cavalerilor SF Ioan
Palatul a fost contruit de cǎtre cavalerii Sf Ioan de Ierusalim pe locul unei fortǎreţe Bizantine din sec VII. Dupǎ pǎrǎsirea lui în timpul ocupaţiei turceşti, a fost puternic distrus de explozia unei magazii de pulbere. Restaurarea palatului a avut loc între anii 1937 şi 1940 când clǎdirea a fost împodobitǎ cu picturi murale.

Valea Fluturilor
Valea Fluturilor este un ecosistem unic în lume prin faptul cǎ a supravieţuit neatins. Valea se aflǎ de-a lungul râului Pelekanos care îşi datoreazǎ existenţa unor mici şi rapide cascade.

ISTORIA GRECIEI

Ţărmurile Mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizaţii europene, şi anume cele ale minoani lor şi miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o „Eră Neagră” până în 810 î.Hr., când a apărut o nouă civilizaţie elenă.
Această cultură a avut o influenţă majoră asupra Imperiului Roman şi romanilor, care deşi au reuşit să treacă de armata grecească decăzută în 168 î.Hr., au fost cuceriţi ei înşişi de civilizaţie. Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura Mediteranei de est, iar când imperiul s-a împărţit în două, Imperiul BizantinImperiul Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a primit o natură grecească. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul BizantinImperiul Roman de Răsărit a supravieţuit atacurilor din vest şi din est, până când pe 29 mai 1453, Constantinopulul a căzut în faţa otomanilor.
Domnia otomană se va păstra până în 1821 când grecii îşi declară independenţa.

După încheierea Războiului Grec de Independeţă în 1828, Grecia alege calea unei monarhii, înfiinţându-se Regatul Greciei (1833). În secolul XIX şi la începutul secolului XX, Grecia încearcă să-şi însuşească populaţia vorbitoare de greacă din Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu şi populaţie, până în 1947, când ajuge la mărimea sa de astăzi.
După cel de-Al Doilea Război mondial, Grecia a trecut printr-un război civil ce a durat până în 1949, după care a aderat la NATO în 1952. Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând aşa-numitul "Regim al Coloneilor". În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbuşirea dictaturii militare în 1974 şi la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit (sau referendum). Grecia a aderat la Uniunea Europeană în 1981 şi a adoptat euro ca monedă în 2001.
Grecia este formată din 13 provincii, care sunt împărţite la rândul lor în 51 de prefecturi.

Provincii

Attica
Grecia Centrală
Macedonia Centrală
Creta
Macedonia de Est şi Tracia
Epirus
Insulele Ioniene
Egeea de Nord
Peloponezia
Egeea de Sud
Tesalia
Grecia de Vest
Macedonia de Vest

Pe lângă acestea există o regiune autonomă, Muntele Athos (Ayion Oros - Muntele Sfânt), un stat monastic sub suveranitate grecească.
Nomoi sunt divizate în 147 eparhii (singular eparhia), care sunt împărţite în 1.013 localităţi: 130 localităţi urbane (dimi) şi 900 comunităţi rurale (kinotites). Înainte de 1999, existau 5.775 de autorităţi locale: 361 demoi, 5.560 koinotites, împărţite în 12817 localităţi (oikosmoi).
Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri şi peninsule (Peloponezul, o peninsulă legată de continent prin golful Corint) şi o parte insulară (aproximativ 3 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică şi Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu şi grupele Dodecaneze şi Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000 km de coastă.

GEOGRAFIA GRECIEI

Grecia se află în sud-estul Europei, în Peninsula Balcanică. Se învecinează la nord cu Bulgaria, cu Republica Macedonia şi Albania, la est cu Turcia şi Marea Egee, la vest cu Marea Ionică iar la sud cu Marea Mediterană. Se află cuprinsă aproximativ între paralele 35°00′N şi 42°00′N şi între meridianele 19°00′E şi 28°30′E.

Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri şi peninsule (Peloponezul, o peninsulă legată de continent prin golful Corint) şi o parte insulară (aproximativ 3 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică şi Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu şi grupele Dodecaneze şi Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000 km de coastă.

Aproximativ 80% din teritoriul ţării este muntos sau deluros, lucru care face Grecia una dintre cele mai muntoase ţări din Europa. În Grecia occidentală se găsesc lacuri şi ţinuturi umede. Lanţul muntos central al ţării este reprezentat de Munţii Pindus, cu o înălţime medie de 2 650 m. Lanţul se continuă cu insulele Kythera şi Antikythera, până la Creta şi Rodos. Insulele Mării Egee sunt piscuri ale munţilor subacvatici care reprezintă o extensie geologică a lanţului.
Grecia occidentală şi centrală conţine zone abrupte, înalte, intersectate de numeroase defilee şi alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora şi Defileul Vikos - ultimul fiind unul dintre cele mai mari din lume, al doilea ca adâncime după Marele Canion, cu 1100 de metri.

În lanţul Olimp se află cel mai înalt punct din Grecia, vârful Mytikas, cu o altitudine de 2919 m. În nordul ţării se află un alt lanţ muntos, Munţii Rodopi la graniţa cu Bulgaria. Zona este acoperită de păduri întinse, vechi de secole.

Câmpiile ocupă suprafeţe mai în nord, în special în Tesalia de est, Macedonia Centrală şi Tracia.

CE LIMBA SE VORBESTE IN GRECIA?

Pe lângă vorbitorii de greacă există şi câteva limbi vorbite de minorităţi.
Cele mai importante limbi ale minorităţilor sunt:
- albaneza
- aromâna (în Grecia centrală, cca. 100.000 vorbitori activi din grupa aromânilor, sau chiar a vlahilor, cca. 300.000 de vorbitori activi)
- bulgara (30.000)
- macedoneana
- turca, în Tracia
Aproximativ 95% din populaţie aparţine Bisericii Ortodoxe Greceşti. Această Biserică cunoaşte o influenţă importantă asupra formării grecilor ca adulţi. Pe lângă ortodoxism, în Grecia există şi comunităţi musulmane, catolice, protestante sau iudaice.

DETALII

Localizare: Europa sudică, mărginindu-se cu Marea Ionică şi Marea Mediterană, între Albania şi Turcia
Coordonate geografice: 39°00′N 22°00′E

Suprafaţă:Total: 309050 km²Pământ: 130860 km² continent-insuleApă: 1140 km² lacuri-râuri 177050 km² bazinul Egeei (atenţie, nu se referă la apele teritoriale, ci doar la regiunea egee incluasa.

Graniţe terestre:Total: 1935 km, Ţările vecine: Albania 282 km, Bulgaria 494 km, Turcia 931 km, Republica Macedonia 228 km.
Coastă: 15021 kmApele teritoriale: 12 mile marine
Clima: Trei zone climatice bine definite: mediteranean, alpin şi temperat
Relieful: În general muntos, lanţurile muntoase se continuă în mare sub formă de peninsule sau lanţuri de insule.

Extremele altitudinii:

• cel mai jos punct: Marea Mediterană 0 m

• cel mai înalt punct: Muntele Olimp 2919 m
Resurse naturale: bauxită, lignit, magneziu, petrol, marmură, zinc, nichel,plumb, hidroenergie, grâu, fructe şi legume, tutun, măsline, sare, sfeclă de zahăr, struguri, bumbac, vite.
Folosirea terenurilor: - teren arabil: 19% - culturi permanente: 8% - păduri: 50% - altele: 23% (1993 est.)
Dezastre naturale: cutremure puternice
Geografie - notă: Localizare strategică, dominând Marea Egee şi drumul sudic către strâmtorile turceşti; o ţară peninsulară, cu un arhipelag de aproximativ 3000 de insule. Poate fi împărţită în trei zone geografice principale: continetul, insulele şi bazinul Egeei.

CLIMA GRECIEI

Clima Greciei se împarte în trei categorii:
climă mediteraneană, cu ierni blânde, umede, şi veri călduroase, secetoase. Temperaturile depăşesc rareori extremele, deşi uneori au loc ninsori chiar şi în Atena sau Creta în timpul iernii.
climă alpină în special în Grecia occidentală (Epir, Grecia Centrală, Tesalia, Macedonia occidentală precum şi în părţile centrale ale Peloponezului, cum ar fi Ahaia, Arcadia şi părţi din Lakonia pe unde trece lanţul muntos).
climă temperată în Macedonia centrală şi estică, precum şi în Tracia, în locuri precum Komotini, Xanthi şi Evrosul de nord; cu ierni umede şi geroase şi veri secetoase şi călduroase.
Suburbiile sudice ale Atenei se află în zona mediteraneană, iar cele nordice în cea alpină.

Acest blog a fost creat pentru seminarul de comerţ electronic.